Istoria Europei de Serge Berstein si Pierre Milza      

ISTORIA EUROPEI
volumele I-V
Toate cele 5 volume la numai 120 lei (plus taxe postale)

MOMENTAN TITLUL NU POATE FI LIVRAT

BERSTEIN, Serge
MILZA, Pierre

detalii la 0735.931050
Cum comand?

Istoria Europei, o istorie intre fracturi si convergente: migratii de popoare, razboaie si aliante intre state, curente religioase, culturale sau artistice si mutatii economice. Cele cinci volume ale Istoriei Europei expun cu claritate o istorie comuna, marcata de diviziuni, obsedata de ideea unitatii.

Cele cinci volume sunt structurate astfel:
   vol. I: Mostenirea Antichitatii
   vol. II: De la Imperiul Roman la Europa (secolele V-XIV)
   vol. III: State si identitati europene (secolul XIV - 1815)
   vol. IV: Nationalismele si Concertul european (secolul XIX - 1815-1919) 
   vol. V: Secolul XX (din 1919 pina in zilele noastre)

Format: 165x235 mm
Numar total pagini: 1912

ISTORIA EUROPEI vol.I

Din cuprins:
- Radacinile Europei;
- Lumea greaca si aparitia cetatii;
- Civilizatia elenica;
- Apogeul, criza si caderea Republicii Romane;
- Europa in epoca Romei imperiale.

Astfel se exprima acum treizeci de ani unul dintre observatorii cei mai clarvazatori ai problemelor lumii din vremea sa, Raymond Aron, si, fara indoiala, el avea dreptate sa puna accentul pe lipsurile materiale si spirituale ale maretului proiect initiat de . Si alti mari intelectuali europeni, fara a fi banuiti de nationalism exagerat, avusesera aceeasi intuitie si formulasera rezerve asemanatoare, precum un Salvador de Madariaga () sau Arnold Toynbee (). In momentul in care cele 12 tari semnatare ale tratatului ce avea sa puna bazele Actului unic dau viata europene, cind adopta un sistem monetar comun, isi largesc competentele si intaresc puterile institutiilor sale de la Bruxelles ori Strasbourg, cind a lui Monnet, Schumann, Adenauer si a altor de Gasperi dobindeste o pozitie care face din ea, in ciuda incertitudinilor si a slabiciunilor, un pol spre care se indreapta atit Austria si Suedia, dar si Turcia si citeva din tarile foste satelite ale URSS, putem sa ne intrebam daca opozitia dintre si cea a ori a , ai carei adversari n-au incetat de patruzeci de ani sa-i denunte caracterul si , este la fel de puternica ca si atunci cind generalul de Gaulle se intreba ce ar fi adus culturii europene un Dante, un Goethe ori un Chateaubriand daca ar fi gindit si scris . Fara indoiala ca ideea de natiune pastreaza in Europa de azi o parte din puterea ei mobilizatoare. In estul continentului, acolo unde marele dezghet din 1989 a scos la iveala cit de mult erodase mentalitatile popoarelor supuse protectoratului , asistam la o recrudescenta a nationalismului clasic, in ce are el mai rebel si mai agresiv fata de initiativele transculturale. Se pare ca sentimentul de apartenenta la un ansamblu care il transcende pe cel de Stat-natiune pare a fi cistigat teren de vreo 10-15 ani, cel putin in tarile Comunitatii europene, iar aceste reactii nationaliste ramin doar de suprafata, sondajele facute in cele 12 state membre aratind ca multi vor fi pe viitor locuitorii acestei parti a Europei care sa accepte principiul supranationalitatii. Printre motivele care inclina balanta in acest sens se afla si constientizarea, incetul cu incetul, de catre europeni a unei apartenente comune, care a fost mult timp privita doar din punct de vedere spiritual, incompatibila cu sentimentul exclusiv de apartenenta la lingvistica si culturala. Nu tragem de aici concluzia ca ar exista o esenta europeana anterioara existentei natiunilor care o compun, dupa cum sugera Denis de Rougemont (Vingt-huit siecles dEurope, 1961). Apare in schimb din ce in ce mai evident ca, dincolo de particularitati si de rupturi, istoria a faurit, daca nu o constiinta a identitatii afirmate, cel putin a facut sa se ajunga la trasaturi comune care incep a fi traite ca atare de numerosi locuitori de pe batrinul continent. Un istoric, scrupulos cu faptele si nu tocmai inclinat in a fauri concepte fixe, imuabile, Charles Seignobos, scria totusi urmatoarele in ajunul celui de-al doilea razboi mondial. (C.Seignobos, Essai dune histoire comparécles d’Europe, 1961). 

ISTORIA EUROPEI vol.II

Din cuprins:
- Migratiile si regatele barbare in Occident;
- Europa bizantina;
- Imperiul carolingian;
- Europa feudala;
- Avintul si expansiunea Occidentului;
- Apogeul "Evului Mediu clasic".

Paradoxala Europa! Ca entitate, ea nici macar nu exista, in timp ce, pe malurile Mediteranei, infloreste civilizatia greco-latina. Pina la sfirsitul antichitatii, insa, aceasta civilizatie, care va constitui una dintre bazele identitatii europene, nu interfereaza decit partial cu spatiul european. Daca este greu de datat inceputul existentei propriu-zise a Europei, se poate spune ca prabusirea Imperiului Roman i-a slujit drept creuzet. Sub loviturile marilor migratii, numite , civilizatia romana pare sa dispara intr-o totala regresiune. Paradoxala Europa, cea care, la acest inceput de Ev Mediu, se naste gata impartita. Inca din epoca romana, aceasta sfisiere dintre Orient si Occident se intrezarise, impusa de circumstante. Distrugerea, in secolul al V-lea, sub loviturile barbare, a Imperiului Roman de Apus, adinceste inca si mai mult prapastia. Caci trebuie insistat asupra faptului ca, in Orient, in schimb, Imperiul Roman va continua inca un mileniu, trecind prin mai multe epoci de aur si nerenuntind decit tirziu si greu la ambitiile sale de universalitate. E adevarat ca acest Imperiu Roman de Rasarit dobindeste trasaturi care-l indeparteaza tot mai mult de modelul sau traditional, devenind un imperiu grec, metisat cu influente orientale; e un imperiu crestin care se proclama si rupe definitiv, in secolul al XI-lea, puntile sale cu crestinatatea occidentala. Occidentul, la rindul lui, nu prezinta o unitate politica reala. Unitatii romane, Europa, abia pe cale de a se naste, ii urmeaza o adevarata farimitare politica: triburile barbare care invadeaza Occidentul instaureaza aici, in urma unor nesfirsite conflicte, state cu frontiere mult timp schimbatoare. Consecinta a fost aceea ca, la iesirea dintr-un mileniu de tulburari politice, de razboaie neincetate si cu nenumarate rabufniri, aici se realizeaza, in cele din urma, o anume asezare a popoarelor. Din acest amestec confuz s-au nascut numeroase state care-si constituie institutii provenite din zestrea romana. S-a intimplat, fara indoiala, la vremea cind aceste state de-abia se infiripau, ca cele mai puternice dintre ele sa-si asume mitul imperial, dar e limpede ca acesta este, in contextul dat, un ideal intangibil pentru regii barbari, capabili de a cuceri o parte a Europei, dar nu si de a o supune, ca Roma altadata, unei legi comune. Daca incercarile lui Carol cel Mare sau ale lui Otto nu sint fara importanta, esecul lor, la putina vreme dupa aceasta, dovedeste, in schimb, limitele tentativei lor; titlul imperial apare, astfel, oarecum derizoriu, mai ales atunci cind e purtat de marunti printi germani sau de catre unul sau altul dintre suveranii secolului al XIII-lea, mostenitori ai Imperiului bizantin distrus de cruciati. Paradoxala Europa, cea care vede, incepind cu secolul al XII-lea, graiurile depasind in importanta limba comuna care este latina, in timp ce partea orientala a continentului continua sa se exprime in greaca. Odata cu avintul limbilor vulgare, Europa isi desavirseste farimitarea intr-un intreg sir de entitati, care adauga noi clivaje celor rezultate deja din impartirea politica.

ISTORIA EUROPEI vol.III

Din cuprins:
- Nasterea statului national;
- Marile descoperiri. Nasterea imperiilor;
- Nasterea capitalismului;
- Renasterea, Reforma si Umanismul;
- Nasterea unui model de monarhie temperata. Anglia 1689-1815;
- Revolutia franceza.

La sfirsitul secolului al XIII-lea, din punct de vedere teritorial, Europa apare, in esenta, constituita. Secolele marilor migratii, care au dus la stabilirea popoarelor pe continent, au luat sfirsit. De aici inainte, fixarea populatiilor este deja infaptuita si nu se va mai modifica defel. La marginile continentului continua totusi o infruntare care face sa fie inca instabile frontierele orientale ale popoarelor de aici. Intre germanism si lumea slava continua lupta pentru dominarea Europei orientale. In sud-estul Europei ultima , aceea a turcilor, este, la inceputul secolului al XIV-lea, in plina expansiune. Aceasta Europa, ale carei trasaturi sint deja conturate, a inceput, sub influenta marilor civilizatii mediteraneene, sa capete o identitate proprie, cu contributia populatiilor celor mai evoluate. Nascuta in Grecia oraselor cetati, dar raspindita de cucerirea romana pe teritoriile pe care le-a anexat Imperiul, civilizatia greco-romana constituie fondul comun pe care Europa si-a construit destinul. Ea isi regaseste in aceasta civilizatie originea conceptiilor sale politice, bazele unei tehnici inca rudimentare, canoanele estetice, o gindire filosofica si, fara indoiala, prima tentativa de a realiza un imperiu universal avind tendinta sa se intinda pina la capatul lumii cunoscute. Dar adevarata baza a acestei identitati europene se regaseste fara indoiala mai putin in aceasta civilizatie greco-romana, care nu s-a raspindit pe intreg continentul, si mai mult in crestinism, veritabil principiu unificator dupa prabusirea entitatii politice romane. Principiu unificator relativ totusi, daca tinem cont ca aceasta credinta comuna provine din doua izvoare diferite. Europa occidentala si Scandinavia apartin credintei romane, care a patruns, vehiculata de germanism, si in Ungaria si Polonia. Din contra, Europa orientala si lumea slava din Balcani si-a luat religia si civilizatia din Bizant. In felul acesta au luat nastere doua , ale caror destine vor fi permanent diferite. Dar aceasta nu are importanta. Dincolo de numeroasele diferente, principiul unitatii salasluieste in spiritul europenilor. Nascuta din exemplul roman, ideea de Imperiu este prezenta in farimitarea medievala. Intarita de constiinta fortei unificatoare a credintei crestine, aceasta da nastere unor tentative in care intentia a biruit realitatile. Imperiul lui Carol cel Mare sau Sfintul-Imperiu de nationalitate germanica, vestigiu al unitatii pierdute, dainuie si inspira politica statelor. In secolul al XVI-lea, Carol de Habsburg - Carol Quintul, - tutelar al demnitatii imperiale, va impinge visul nebunesc al unitatii Europei crestine pina la epuizarea fortelor propriului imperiu, intr-o intreprindere utopica! Succesorii sai, de la Madrid si de la Viena, vor incerca, in termeni mai noi, sa-i reia proiectele. Fara ca visul pierdut al unitatii sa dispara cu totul, o alta realitate tinde sa se impuna incepind cu secolului al XIV-lea, cea a entitatilor nationale. Farimitarea in mici unitati fizice face sa se impuna treptat statul-natiune ca o realitate traita inainte de a fi gindita. Acesta este format sau dominat de un popor avind constiinta, prin limba sa, identificarea cu un suveran, prin obiceiuri sau traditii, ca apartine unei comunitati specifice, diferita de comunitatile vecine. Rezolvind problema pacii interne pe care Imperiul roman, la apogeul sau, a stiut sa o mentina, lupta pentru hegemonie a devenit legea raporturilor intre natiunile vecine, cele mai puternice incercind sa-si intinda dominatia asupra intregului continent. Se poate spune ca, de acum inainte, a inceput sa dainuiasca principiul unitatii continentului din punct de vedere politic. Filip al II-lea sau Napoleon nu-si vor concepe politica pe baza unei unitati pierdute, ci in termenii supunerii natiunilor Spaniei sau Frantei. In schimb, la nivelul culturilor, intelese in sensul antropologic al termenului, se regaseste principiul unitatii, care nu tine cont de frontiere, pentru a nu retine decit trasaturile unei civilizatii comune. Europa umanistilor, Europa negustorilor, Europa artistilor, Europa filosofilor, Europa savantilor, o intreaga unitate transnationala se construieste in liniste, cu pasi marunti, invizibili, ai generatiilor si secolelor, punind bazele unei identitati pe care o ascund cavalcadele cuceritorilor sau zgomotul bataliilor. Dar, in zorii secolului al XIX-lea, tocmai aceasta Europa isi afirma existenta si deschide caile spre viitor.

ISTORIA EUROPEI vol.IV

Din cuprins:
- Reconstructia Europei si Sfinta Alianta;
- 1848. "Primavara popoarelor";
- Napoleon al III-lea si Europa nationalitatilor;
- Europa lui Bismark;
- Ciocnirea dintre nationalismele europene;
- "Razboiul cel mare" si desavirsirea Europei natiunilor.

Istoria moderna a Europei, care, in acceptia franceza a termenului, se sfirseste odata cu Revolutia si cu Imperiul, se caracterizeaza prin confruntarea a doua conceptii total opuse despre . Prima da intiietate miscarii fortelor centrifuge. Ea are tendinta sa perpetueze impartirea batrinului continent in natiuni diferite si se bazeaza pe doctrina , potrivit careia nici un stat nu trebuie sa aiba o putere atit de mare incit sa poata sa impuna celorlalte state dominatia sa politica. A doua, din contra, intentioneaza sa realizeze regruparea continentului sub autoritatea uneia dintre tarile componente: ea tine deci de o dorinta de unificare. Or, aceste tendinte de restabilire a unitatii distruse si transformata intr-un mit (, , Carol cel Mare, Sfintul imperiu de origine germanica) au fost concepute permanent ca niste forme de dominatie, si din aceasta cauza linia de delimitare dintre tarile care isi au originea intr-una din aceste ideologii este foarte simpla. Din prima ideologie se trag statele mici si in general toate tarile care, intr-un moment al istoriei, s-au temut ca vor deveni tinta tendintelor imperialiste ale marilor puteri. De cea de-a doua se leaga natiunile al caror dinamism le-a situat in frunte si care cer sa-si asume mostenirea unei comunitati de destine, care de mai multe ori fusesera adunate la un loc de dorinta de unificare. Imparat , si in aceasta calitate mostenitor al unei viziuni despre lume care nu putea sa fie decit universala, Carol Quintul (1500-1558) incearca sa introduca in realitatea europeana esenta unui titlu pe care sfirsitul Evului Mediu il transformase intr-o fictiune. Cu Filip al II-lea (1527-1598) si pretentiile Habsburgilor din Spania tinde sa se impuna, intr-o Europa sfisiata de Reforma, o conceptie catolica foarte stricta. In timpul lui Ferdinand al II-lea (1578-1637), actiunile Habsburgilor din Viena si ale aliatilor lor din Razboiul de 30 de ani (1618-1648) sint animate de spiritul recuceritor al Contrareformei. Iar cind Franta revolutionara se arunca la rindul ei in aventura unei cuceriri europene, o face in numele pe care le raspindise in Europa intreaga o jumatate de secol de emulatie filosofica. Aceste tentative cu caracter imperialist esueaza una dupa alta, contracarate de rezistenta incapatinata a natiunilor, care transforma in doctrina ideea salvatoare a . Dar fiecare dintre ele isi lasa amprenta in Europa. In zorii aceasta nu este decit un agregat nedefinit de grupuri rivale care in secolul Luminilor asista la nasterea unui inceput de constiinta colectiva. Revolutia franceza, cuceririle napoleoniene, ale caror repercusiuni se fac resimtite mai mult sau mai putin de la un capat la celalalt al continentului, apoi coalitia popoarelor pe care imperialismul francez le-a facut sa se autodescopere (mitului bataliei de la Valmy i se opune cel al bataliei de la Leipzig, Batalia Natiunilor impotriva armatelor napoleoniene din octombrie 1813) sint pe drept cuvint evenimente de rasunet european. Infringerea lui Napoleon marcheaza esecul unei tentative de unificare imperialista, dar pentru istoria Europei ea inseamna in acelasi timp si o data importanta, in sensul ca aceasta infrin-gere le descopera europenilor puterea pe care o pot capata interesele si fortele lor reunite. Desigur, solidaritatea care s-a creat intre adversarii Frantei imperiale nu are sansa sa dureze decit daca, dincolo de aliantele dictate de moment, natiunile care formeaza Europa iau hotarirea sa nu lase in voia soartei raporturile dintre ele si daca reusesc sa promoveze formule care sa exprime comunitatea de intentii, intr-o politica comuna.

ISTORIA EUROPEI vol.V

Din cuprins:
- Europa interbelica;
- Apogeul in timpul "Razboiului Rece";
- Europa de Est intre anii '50-'70;
- Spre Europa statelor independente;
- Civilizatia europeana la sfirsit de mileniu.

In aparenta, tratatele care pun capat primului razboi mondial pecetluiesc definitiv soarta continentului european. Pe ruinele imperiilor autoritare si autocratice, democratia pare sa se instaureze peste tot, fie sub forma republicii dupa modelul francez, fie a monarhiei constitutionale dupa modelul englez. In realitate, razboiul a introdus in Europa fermentii dezechilibrului care fac ca ruperea de universul acelei Belle Epoque sa fie mult mai profunda si definitiva decit si o inchipuiau europenii. Mutatiile de ordin economic, politic, institutional, mental si chiar estetic, provocate de marile traumatisme din 1914-1918, vor cintari greu in evolutia continentului. Acestea actioneaza mai intii prin deprecierea modelului de democratie liberala, careia i se opune curind o noua forma de stat autoritar aparut din noile realitati, . In varianta sa comunista sau fascista, acesta se dezvolta profitind de crizele care zguduie Europa si care pentru multa lume reprezinta o mostenire a primului conflict mondial. Ambele pretinzind ca se trag din democratia liberala, provocind in schimb puternice miscari care se opun pericolului pe care ele il reprezinta, comunismul si fascismul duc intre cele doua razboaie o lupta indirjita unul impotriva celuilalt. Dar principala victima a infruntarii dintre ele este democratia aflata in regres, considerata drept un regim vlaguit si invechit, depasit de noile probleme pe care le ridica continentul. Iar inlocuirea sa pare sa si o asume un fascism, care in mod hotarit, are vintul in pupa. Nimic nu pare sa se opuna ascensiunii nazismului hitlerist, in ciuda tratatelor si principiilor de drept, intreprinde la sfirsitul anilor treizeci cucerirea unui intreg continent supus curind asprimii si atrocitatii impasibile ale unei bazate pe rasism, apoi pe genocidul . Inca o data, realizarea unificarii continentului european trece printr o cucerire hegemonica ce impune o dominatie necrutatoare care are la baza imbinarea tehnicii moderne cu intoarcerea la barbarie. Pentru a scoate Europa din cosmar, nu va fi nevoie de nimic altceva decit de un al doilea razboi mondial. Dar cu ce pret! In 1945, tarile europene inceteaza sa mai fie actorii principali ai istoriei si nu vor mai reprezenta decit o miza in infruntarea dintre marile puteri invingatoare si dintre regimurile pe care acestea le sustin. Conflictul dintre democratiile liberale si fascism este inlocuit cu cel dintre democratiile liberale si comunism, iar timp de o jumatate de secol, infruntarea dintre cele doua sisteme situata chiar in inima continentului, opune Europa Occidentala devenita anexa Statelor Unite, Europei Orientale, vasala a sovietic, putere jumatate europeana, jumatate asiatica. Si acest conflict dintre blocuri, chiar daca nu devine niciodata militar, timp de 45 de ani, va pune fata in fata intr o infruntare nemiloasa sisteme economice, proiecte sociale, conceptii despre lume si chiar culturi antagonice. Este adevarat ca mecanismul implacabil al confruntarii dintre cele doua Europe tinde sa mai slabeasca dupa anii cincizeci. In timp ce europenii din Vest incep o lenta si anevoioasa evolutie spre o unificare benevola si progresiva, tarile din Europa de Est, aparent supuse unui sistem rigid si imuabil, opereaza treptat o metamorfoza secreta dar foarte concreta. Si va trebui sa asteptam anii 1989-1991 pentru ca sfirsitul acestei confruntari istorice al carei teatru a fost Europa, sa inceapa sa se contureze. Dupa ce a pierdut razboiul economic declarat liberalismului, blocul comunist sufera o brutala dezintegrare, o prabusire in lant a regimurilor care, de aproape o jumatate de secol, se mentineau prin forta, punind in evidenta pasionanta problema a destinului unui continent din nou stapin pe viitorul sau, vazut pentru prima data in istorie, ca unul organizat in jurul acelorasi valori.

Cum comand?

NOTĂ: EXPEDIŢIILE SE FAC NUMAI PE TERITORIUL ROMÂNIEI

• Comanda. Vă rugăm să trimiteţi un SMS la numărul de telefon afişat sau un email la adresa ro_ema [at] yahoo.com (reprezentant vânzări) cu următoarele informaţii (care trebuie să fie conforme cu buletinul/cartea de identitate, în caz contrar, este posibil ca poşta sau curierul să nu vă înmâneze coletul nostru):
  - Numele şi prenumele complet;
  - Codul numeric personal (CNP);
  - Adresa completă: strada, numărul, blocul, scara, etajul, apartamentul, localitatea şi judeţul (unde va ajunge coletul);
  - Un număr de telefon şi o adresă de email pentru contact;
  - Numărul de exemplare dorite;
  - Modul de expediţie: Poşta română sau Curier rapid.

• Expediţia. Coletele se trimit în maxim 15 zile lucrătoare de la data comenzii prin Poşta Română sau în maxim 5 zile lucrătoare prin Curier rapid. 

• Taxe de expediţie: 
  - Poşta română: 20 lei;
  - Curier rapid: 40 lei;

• Plata. Plata se va face ramburs la primirea coletului.

Pentru detalii si comenzi sunati la 0735.931050 (reprezentant vanzari). Pentru comenzi de valori mari se acorda reduceri substantiale!